Sunt fericita pentru ca nu sunt trista!

Sunt fericita,dar in acelasi timp trista.Si ma seaca sentimentul asta pentru ca sunt prinsa intre doua chestii,pe care le vreau in aceeasi masura,dar nu stiu ce e bine si ce nu.Gandirea mea de om partial logic imi arata foarte multe posibilitati,dar inima mea e blocata pe o singura si unica chestie(cat de siropos a sunat fraza asta ).Nu stiu ce sa fac si ma las asa dusa de val si uneori e trist si neplacut,pentru ca imi dau seama ca nu as mai trece prin niste momente proaste din viata mea daca as fi gandit un pic logic la un moment dat.Momentan imi fac prieteni,care se dovedesc a fii mai buni decat aia care i-am pierdut si dupa care nu plang acum.Am inceput sa realizez multe chestii,lucruri de care nici nu vroiam sa aud odata,acum imi sunt clare.Nu sunt trista din cauza lucrurilor care ma dezamagesc,stiu ca e foarte ciudat si foarte anormal si poate nefiresc sau poate chiar nu e bine,dar asta e,nu sunt trista pentru ca mi-am pierdut niste prieteni anul asta,nu sunt trista pentru ca am suferit anul asta si uimitor imi repet greseala(cred),nu sunt trista ca scap de colegii astia,nu sunt trista ca mi-am pierdut timpul in cel mai prostesc mod posibil,nu regret nimic!Dar nimic si ma simt implinita pentru asta,am renascut!Ma simt vie,iubesc,sau cel putin ma simt ca si cand as face asta,am vise,dorinte,chef,prieteni,nu am bgani,dar asta enu mai conteaza,ma duc la teatru si imi place,vine vara si imi place si mai mult,ma vopsesc roscata,fac atatea chestii!Nu imi vine sa cred ca in tot acest timp cand eu stiam ca totul e mort pentru ca nu era vara ,eu chiar nu am facut nimic,dar nimic!Nu constientizam pe atunci ca viata mea era insipida din toate punctele de vedere si acum e ciudat cand nu mai e asa,e ciudat cand pot sa fac lucruri pe care mi le doream de mult,e ciudat cand stai singur cu un prieten pe o banca in parc ,seara la ora 10 si vine cineva si iti ofera un busuioc si e ciudar cand te vezi cu visul oarecum implinit.Ma simt fericita si sunt si convinsa ca asa sunt.In ultimul timp am avut crize de ras ceea ce nu s-a mai intamplat de muuult.Diminetile nu mai sunt atat de plictisitoare si somnoroase,mama nu mai e asa de crizata(ma rog sa nu exageram are si ea momente si momente)scoala nu mai e asa de stresanta,profa de biologie nu mai e asa de cretina,parca nici oamenii nu mai sunt asa de nesimtiti,dar cu toate astea eu am o convingere ca nu e vorba de toate astea,am convingerea ca e totusi vorba numai despre mine in fraza asta,am convingerea ca eu m-am schimbat si nu altii si stiti de ce?pentru ca vine vara!DA,pentru ca vine vara si numai de asta,stiu e penibil,daaar asta e,asta sunt,cu asta defilam!Mama daca citesti acest articol nu te supara ca nu ti-am zis ca am blog,dar nu cred ca e preocuparea ta si in al doilea rand nu putem sa ne destainuim asa cu totul unei persoane,aici sunt sentimentele mele,pe care in mare parte le stii,de fapt nu,nu sunt sentimenente,fiindca nu cred ca am ajuns in stadiul in care sa imi scriu sentimentele,dar sunt gandurile unui copil,asa ca sa nu te roada curiozitatea ca nu e nimic deosebit!Singura dorinta care inca nu mi s-a implinit,e acel camp in cerul liber,cu iarba verde si luna plina,ahh ce as vrea sa ma pierd undeva,daaar hai sa nu exageram nu pot sa am chiar tot,multumesc tuturor care mi-au facut visele posibile!Multumesc vara!Sunt fericita pentru ca nu sunt trista!