Adio! si zboara...

Nu credeam ca o sa zic vreodata asta,dar mi-e dor de colegii mei sau cel putin o sa imi fie dor!Asta-i clar!Cine o sa imi mai zica mie dimineata un ''neata' dala sictirit,dar care totusi imi facea ziua mai buna?Cine o sa imi mai dea mie sandwichuri asa cu tonele fara sa se planga macar ca raman fara macare?Cine o sa mai imi dea mie de copiat la teste sau cine o sa mai doneze o tema la jumate de clasa?Pai,cel putin pentru ceva timp nimeni nu o sa mai faca asa pentru ca fara sa ne dam seama intram intr-o lume unde nimeni nu mai e prietenos,unde trebuie sa iti faci tu singur prietenii si daca nu ai chef si nu esti comunicativ ramai singur tot liceul.Da,stiu ca se zice ca e cea mai misto perioada a vietii si sunt convinsa de asta,dar cu toate astea o sa imi lipseasca foarte mult clasa asta de retardati si prostovani,holurile scolii,curtea din caragiale,diriga si toti profii,de care nu ma pot planga in mod deosebit.Azi la dirigentia festiva am tinut si eu 2 discursuri pentru profa de chimie si profa de desen,nu a fost mare lucru,deoarece au cam fost improvizate pe moment,dar m-am simtit onorata sa fac si eu parte din clasa asta si m-am simtit onorata sa le multumesc celor care intr-o oarecare masura au facut ceva pentru mine...Stiu ca suna penibil si ca un discurs prost,dar azi chiar am trecut prin una din cele mai emotionante zile din viata mea(ma refer alaturi de colegii mei )si da am bocit ca fraiera rau...si majoritatea baietilor nu m-au inteles si nici unele fete,dar asta a fost...poate ca sunt eu mai sensibila si poate ca Cristina a facut un cantec mult prea trist(dar mega genial),dar viata merge inainte si o sa tin legatura cu fostii mei colegi sper!(si as mai abera mult pe tema asta,dar nu are sens,sper doar sa nu mai plang in urmatoarele cateva zile..)