Schimbari in timp.

nu a mai scris de mult,nu cred ca mai stie nimeni de blogul asta.nici macar eu nu mai stiam parola,mi.a spus ca parola mea a fost schimbata acum 10 luni.10 luni?!ma uitam zilele trecute cat de deprimanta puteam sa fiu pentru societatea asta,cat de trista si singura ma credeam,cautand ceva ce nici pana azi nu a venit,intr.o parte sau in alta.Si la ce bun?Nu stiu de ce cautam si mai ales ce,pentru ca ei bine fericirea mea a aparut si nu a contat intr.un om sau intr.o relatie,nu...ciudat pentru mine de atunci chiar nu.Fericirea mea a venit prin maturitate si oprirea unei disperari.Disperare in care traiam,credeam,speram,eram condusa numai de ea.Vad lucrurile altfel acum,nu mai cer ajutor,mi.l fac singura,nu astept sa pice norocul,mi.l fac singura,nu mai am nevoie de prieteni,ma am pe mine,nu mai am nevoie de un om care sa ma iubeasca si care sa imi spuna ca o sa fie bine,pentru ca mereu ma va dezamagi si mereu nu va fii acolo sa imi spuna ca o sa fie bine.Am cunoscut pe cineva,intr-adevar,de 7 luni incoace tot cunosc pe cineva...si l.am cam tot cunoscut pe toate partile,dar nu vreau sa aiba cineva impresia ca acum scriu pentru el.Nu,e o persoana pe care eu nu am crezut ca o voi lasa sa fie in viata mea vreodata fiindca era si este genul de persoana de care fugeam mereu.O intalneam,o cunosteam,o evitam,fugeam.Acum nu cred ca am mai putut sa fug,am avut o naivitate care nu m.a lasat sa fug sau care nu m.a lasat sa vad ca m.am oprit din fugit si am inceput sa ma atasez...Ciudat,dar adevarat.Oarecum ii multumesc,oarecum il urasc,oarecum il vreau din nou in viata mea.M.a schimbat si nu imi pare rau.Acum am capacitatea de a ajuta eu oamenii fara sa ma mai ajute ei.Poate ca si daca ar vrea cineva sa ma ajute acum nu ar mai stii.Vreau si nu vreau si simt si nu simt.Nici eu nu ma prea mai stiu pe mine,dar nu e asa panica,cu timpul am sa ma cunosc pe mine.Am devenit indiferenta si rece,cu toate astea daca ajungi sa ma cunosti si sa ma deschizi sentimentele mele nu prea sau schimbat.Ei bine acum tre sa ma deschizi ca sa ma cunosti,nu ma mai deschid eu.Nu mai am stari de melancolie lunga sau drame sau certuri sau deprimari sau nu mai incep sa plang din senin si cate 7 ore in continuu.am evoluat,m.am maturizat,dar vezi tu..sau voi...sau eu,vin sarbatorile si fiecare om are nevoie de un suflet langa el,pe care sa il accepte asa cum e,sa il placa si invers.Asa ca Sarbatori Fericite voua! Ps:post sec si rece,fara pic de arta,pragmatic,cam asta e tot.