sâmbătă, 2 ianuarie 2010

03.08.2009

Luna,mama a lacrimilor de fericire ce au curs prea mult timp pe obrazul noptii este mantie a trecutului,acoperind pana si ultima urma de zambet,de iubire,de fericire,de bucurie,transformand pana si acele lacrimi in izvor de durere si tacere.Oglinda a sufletului tineretii,martor obscur va fi mereu...misterioasa ca o regina si singura ca vantul,avand grija de toti copii ce sub altarul cerului,par a fi simpli trecatori ai cartii de care fiecarui om ii e prea greu sa scape.Iar vantul suflet nemuritor,asupritor si atotputernic,conduce timpul ce pare a fi un personaj grabit ce vrea sa scape din basmul cartii lui...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu