Intalnire cu realitatea...

Oare o sa treaca si asta?Oare o sa imi dea pace vreodata?Poate da sau poate nu..Momentan totul e mort,trist,pustiu,negru,VID.Dar mi-e bine..Sunt nesimtita si asta ma ajuta.Sunt trista si asta nu ma ajuta,dar face parte din plan.Sunt plictisita si vreau sa ma odihnesc...de tot,vreau sa sterg cu un prosop tot ce s-a numit iubire vreodata in mine,vreau sa il las sa absoarba orice urma de dor,orice picatura de remuscare,orice firicel de regret,orice farama de vinovatie.As vrea sa sterg totul din mintea si mai ales din sufletul meu...sa imi recladesc inima ,dragostea,puterea de a iubi,vesnicia.Dar oare asa ceva se poate intampla?Oare imi va parea rau dupa?Oare toate astea ma ajuta cu ceva?Vidul asta se adanceste si ia cu el din ce in ce mai multe intrebari fara raspuns,dar ele se intorc si imi bat la usa..ma anunta ca nu voi scapa de ele si ca dragostea nu poate fi stearsa si amintirile o sa doara vesnic.Stiam asta,dar totusi poate o scapare?Un mic gand sters,o mica amintire trista,o alta melodie reinoita de propria gandire de noua gandire...Un alt refren pierdut in lacrimi,alte versuri uitate acolo undeva in sufletul meu trist,alte lacrimi varsate dracu stie pentru ce?Nu voi scapa de asta prea curand..Ma termina,ma strapunge si usor,usor imi arata puterea si biruinta de care da dovada,rasplata pe care mi-o primesc pentru ce?Pentru un fel de a fi,pentru un fel de a gandi,de a trai ,de a simti,de a pierde..Nu te mai vreau,vreau sa pleci indiferent cum ai venit,asa dezimvolt ca cel de care m-am indragostit candva,la fel de nesigur ca lacrimile cazute pe obrazul meu,la fel de dur,la fel de impunator,la fel de gol..gol de sentimente,de dorinte,de tot ce se poate numi simtire si dragoste,de tot ce inseamna bucuria si fericirea,de tot ce nu ai avut parte pana acum,dar un lucru te rog,nu te mai intoarce!