vreau

Cine a zis ca nu exista decat orgoliu masculin se insala amarinic,pentru ca am acumin moment in care ma zbat cu propriul meu orgoliu feminin.Pur si simplu,cum am mai spus si altora sunt un copil care a primit cam tot ce a vrut,ma rog nu chiar tot si poate nu am primit ce era cel mai important,dar am primit multe lucruri pe care mi le-am dort,incepand de la sentimente,mofturi,pana la cadouri si chestii de genul.De multe ori cand oamenii vor sa imi ofere ceva ,mai nou ii resping si sunt foarte sceptica si aici ma refer in special la sentimete,asa ca sunt mereu obisnuita sa am ceva mereu acolo care na asteapta sa ma hotarasc.Mereu am fost nehotarata,cred,in orice caz,acum imi dau seama de asta mai mult de cat niciodata,ei bine lucrurile s-au cam schimbat in viata mea,de data asta nu am primit ceea ce am vrut eu ,chiar daca surprinzator eram foarte foarte hotarata in legatura cu asta fara sa imi pese de urmari si chestii de genul.Nu pot spune ca sunt trista ca nu am prmit ce vroiam ,dar ceva din mine sufera si acesta cred ca este 'orgoliul meu feminin'.Situatia de altfel este una destul de complicata ,iar orice ar auzi povestea,ar spune ca e un lucru bun ca nu am primit ce vroiam eu,poate ca asa e ,poate ca o sa imi dau seama de asta cu timpul,poate chiar o sa fie de multe ori mai bine ca nu am primit asta,dar acum nu e bine si as fi preferat sa am ce vroiam,normal.Dar ceva ceva am acolo si poate ar trebui sa ma multumesc cu aia.