Au devenit doi oameni rai..

Au devenit doi oameni rai..si nici nu am apucat sa le cunosc cu adevarat bunatatea,nu imi pot imagina bunatatea lor,sunt reci si rai.Viata i-a facut asa,dar viata nu ii va readuce la bunatatea lor,asa vor ramane mereu...doi oameni care si-au pierdut iubirea,doi oameni separati,cu familile lor...doi oameni tristi si materialisti...doi oameni care si-au furat singuri tot ce au iubit si au apreciat odata...

Stiu ca marea iubeste singuratatea pescarusilor,ca zapada iubeste crestele muntilor inalti,iar tristetea singuratatea.

Poate are dreptate.

..''tu nu ai fost nascuta pentru vremurile astea''....

'old habits die hard'

Pareri de rau.

Inevitabila iluzie ca va da un semn,inevitabila prostie,inevtiabilul gand ce imi trece mereu prin cap,inevitabila dezamagire,inevaitabilul regret si inevitabilele pareri de rau,apoi promisiunile sau dorintele sau simplele ganduri ca nu vei mai lasa niciodata sa fie asa.Dar mereu va fi la fel.

O sa mai apara...

Mai exista oamenii pe pamantul asta care se mai uita si ei din cand in cand la luna?Daca nu,inseamna ca viata voastra se rezuma doar la filmele sf in care apare luna din cand in cand,dar voi nu v-ati obosit niciodata sa va ridicati de la calculator,sa o cautati si sa scoateti capul pe geam si sa va uitati la luna.Eu asta vara o vedeam din pat,era ceva perfect.Pur si simplu cand se intuneca si aparea,stingeam calculatorul si televizorul si orice si ma puneam in pat cu Ipodul in urechi,ma uitam la ea si plangeam.Mereu a fost ceva mult prea impunator pentru mine.Nu pot sa inteleg puterea asta care ma influenteaza si care influenteaza atatea lucruri pe pamantul asta.De revelion a fost luna plina,a fost superba.M-am astezat pe un fotoliu si ma uitam la ea,era mare,stralucitoare si mandra.Asa va fi mereu,cel putin pentru mine.Luna e astrul care ma domina si care ma influenteaza indiferent de starea pe care o am.De fiecare data cand ma uit la ea,pare sa fie a mea,e acolo doar pentru mine.Am si eu o singura rugaminte,cei care va mai uitati la luna sin cand in cand lasa-ti si voi un comentariu si scrieti orice va vine in cap,sunt curioasa.Multumesc

03.08.2009

Luna,mama a lacrimilor de fericire ce au curs prea mult timp pe obrazul noptii este mantie a trecutului,acoperind pana si ultima urma de zambet,de iubire,de fericire,de bucurie,transformand pana si acele lacrimi in izvor de durere si tacere.Oglinda a sufletului tineretii,martor obscur va fi mereu...misterioasa ca o regina si singura ca vantul,avand grija de toti copii ce sub altarul cerului,par a fi simpli trecatori ai cartii de care fiecarui om ii e prea greu sa scape.Iar vantul suflet nemuritor,asupritor si atotputernic,conduce timpul ce pare a fi un personaj grabit ce vrea sa scape din basmul cartii lui...