Not good anymore.

Cateodata ti-e dor de cine nu trebuie,dar cred ca asta va fi mereu asa.

'Nu ti-ai ales omul potrivit'

Cum se schimba oamenii,e ciudat.Cel mai ciudat e cand iti schimbi tu parerile rapid,peste noapte,dupa doua sau trei telefoane lucrurile sunt apreciate altfel.Si te gandesti sa ierti,sa lasi naibii orgoliul la o parte,sa iti aduci aminte ca de fapt si tu suferi din cauza orgoliului asta prostesc,dar totusi nu e vina ta si nu trebuie sa iti ceri scuze si pana la urma nu o faci,dar lasi totul de o parte.Spui ce ai de spus,te descarci,tipi,arati cat de rau esti in astfel de situatii,dar la sfarsit ajungi sa te gandesti ca cea mai buna solutie e sa indrepti lucrurile si sa ajungi la o cale de impacare.Vrei un raspuns,o solutie,vrei detalii,intelegere,o ceri,ti se da si esti multumit,dar orgoliul din tine tipa ca nu asa trebuia sa fie.Si esti trist un pic,ti se face rau,iti dai seama ca esti moale ca o carpa uda si ca te lasi usor,dar treci si peste si te gandesti...Te gandesti daca oare va mai fi la fel ?Daca vei putea uita tot si carpa aia moale si uda poate sa stearga tot.Nu stii cum va fi,poate vei incerca,poate nu,poate orgoliul din tine iar va tipa dupa atentie,dar macar stii ca incerci.Stii ca nu poti sa lasi totul balta si stii ca peste anii nu a fost vina ta ,ca tu ai incercat.Ce ramane de vazut acum e cum va fi...dar mereu e bine,carpa se usuca,nu mai e moale si uda,dar e uscata si asta te face sa uiti tot ce a fost si totul revine la normal.

Destin.

Era iarna(nu conteaza ziua,doar anotimpul)erau inca mici si prosti,dar aveau acolo ceva sentimente.Erau tristi si limitati la cuvintele''ai voie si nu ai voie'',cel mai mult o enerva pe ea ''nu ai voie'',vroia sa fie libera,sa nu depinda de nimeni,nu vroia sa ii se se spuna ce sa faca,era rebela,dornica de tot ce era noua si o inconjura.El era si el rebel,dar mai putin,incerca totusi sa o domoleasca,uneori il enerva rau,dar totusi o iubea,o suporta asa cum era.Aveau doar 17 ani,erau inca niste copii desi ei se credeau maturi.Doi copii rasfatati care in urma cu vreo doi ani au descoperit si ei cam ce e cu viata asta si mai aveau inca un an ca sa devina maturi.El era deja matur,ea inca se chinuia sa inteleaga cu adevarat cuvantul.Deabea descoperisera si ea cum sta treaba asta cu sexul,ei ii fusese frica la inceput,dar dupa aia a devenit placerea prea mare.Uneori ea nu se mai satura si el nu mai putea,lui ii era scarba de ea in cele mai multe cazuri,dar nu se vedeau o perioada si li se face dor unul de altul sau poate era doar obisnuita..El era dornic sa faca ceva in viata,sa devina muzician,sa traiasca din asta,mereu ea la sutinut,dar niciodata nu i-a spus cat de greu poate fi,asa ca el avea senzatia ca e un fel de dumnezeu in muzica,nu ii era frica de nimic.Ea se modela dupa dorintele celor din jurul ei astfel incat sa le fie pe plac tuturor.Pe el chestia asta in enerva cel mai rau,pentru ca ea era genul de om care se dadea in spectacol si el o voia numai pentru el.Se certau adesea pe tema asta,ea pleca plangand se ducea la cel mai bun prieten al lui si ii plangea pe umar,dealtfel asta era cea mai mare prostie din parte ei.A doua zi el se ducea la ea,o strapungea cu privirea si incepeau sa faca sex fara sa isi spuna macar un cuvant.Ea ii cerea scuze printre lacrimi,dar in adancul ei era ranita pentru ca stia ca nu e vina ei,asa era personalitatea ei,o personalitate,care de fapt nu era personalitate,era un fel de a fi,cam prost dupa parerea lui.Ea ii spunea mereu ca el canta bine,dar el canta rock,ea nu avea nici un fel de cunostinta despre asta,pentru ca ea asculta ce ascultau si ceilalti,asa ca totul pentru ea era le fel si implicit frumos.Intr-o zi el nu a mai suportat asta,s-a dus la ea,au facut sex,nu si-au spus nimic unul altuia,ea sa dus sa fumeze pe balcon,el s-a dus la baie,s-a dus si el pe balcon apoi,ea era infrigurata si trista,dar intr-o oarecare masura satisfacuta,el era nervos si privirea lui exprima o suferinta prea mare pentru a se descrie.El i-a spus ca trebuie sa vorbeasca,ea avea tigara in gura si a dat din cap in semn de afirmatie.Atunci el s-a enervat,i-a scos tigara din gura,a sarutat-o profund,dar animalic,ea s-a inecat si s-a tras inapoi,s-a uitat cu scarba la el.El i-a dat o palma,i-a zis ca nu mai are nevoie de ea,ca ea e un vis format din visele altor oameni si ca nu il va ajuta deloc acest lucru in cariera lui de muzician.El i-a mai spus ca s-a dus cu o seara inainte la o fata,fata era rockerita de cand se stia,i-a cantat ceva si ea i-a spus ca e cel mai prost lucru care l-a auzit ea vreodata si ca nu va avea nici o sansa cu cariera lui de muzician.Si-a dat seama ca de fapt prietena lui nu stia nimic,ca in tot acest timp ea i-a relatat ce auzea in jur.El nu era pregatit pentru nimic altceva in viata,singurul lucru pe care stia sa il faca erau cateva acorduri si alea improvizate.Dar totusi a zis ca e bine sa incerce,s-a despartit de ea si s-a dus la un producator de muzica,reactia lui a fost aceeasi cu cea a fetei cu care vorbise.Pana la urma el a ajuns chelner si ea prostituata ca doar asta ii placea cel mai mult sa faca,nu au fost afecatati nici unul de despartirea lor.Nici unul dintre ei nu are bani,familie sau copii,dar inca se mai vad,el isi ia salariul si se duce la el si il chelutieste pe tot,iar ea ii dadea bani de mancare apoi.Intr-o seara au iesit amadoi ca pe vremuri la o tigara pe balcon,el a fumat tigara,a intrat in camera ,a deschis sertarul,a luat o bacnota de un milion si un pistol vechi,s-a dus pe balcon langa ea,si-a bagat bacnota aia de un milion in gura ce i-o daduse ei inainte sa faca sex,ca doar ea asa isi castiga banii si s-a impuscat in cap.Glontul a ricosat,fiindca pistolul era vechi si prost si ea a murit langa el cu tigara in gura.

Poti sa treci prin mine,sa nu iei nimic in urma ta.E mai sigur,mai normal si mai putin dureros.Deci te rog,treci prin mintea si prin sufletul meu,dar sa nu ai pretentia de la ceva anume,pentru ca nu iti voi da,mai ales vreun sentiment...

E sarata...e mica,plapanda si tandra,dar e rodul tristetii mele si uneori ma mangaie..

Intalnire cu realitatea...

Oare o sa treaca si asta?Oare o sa imi dea pace vreodata?Poate da sau poate nu..Momentan totul e mort,trist,pustiu,negru,VID.Dar mi-e bine..Sunt nesimtita si asta ma ajuta.Sunt trista si asta nu ma ajuta,dar face parte din plan.Sunt plictisita si vreau sa ma odihnesc...de tot,vreau sa sterg cu un prosop tot ce s-a numit iubire vreodata in mine,vreau sa il las sa absoarba orice urma de dor,orice picatura de remuscare,orice firicel de regret,orice farama de vinovatie.As vrea sa sterg totul din mintea si mai ales din sufletul meu...sa imi recladesc inima ,dragostea,puterea de a iubi,vesnicia.Dar oare asa ceva se poate intampla?Oare imi va parea rau dupa?Oare toate astea ma ajuta cu ceva?Vidul asta se adanceste si ia cu el din ce in ce mai multe intrebari fara raspuns,dar ele se intorc si imi bat la usa..ma anunta ca nu voi scapa de ele si ca dragostea nu poate fi stearsa si amintirile o sa doara vesnic.Stiam asta,dar totusi poate o scapare?Un mic gand sters,o mica amintire trista,o alta melodie reinoita de propria gandire de noua gandire...Un alt refren pierdut in lacrimi,alte versuri uitate acolo undeva in sufletul meu trist,alte lacrimi varsate dracu stie pentru ce?Nu voi scapa de asta prea curand..Ma termina,ma strapunge si usor,usor imi arata puterea si biruinta de care da dovada,rasplata pe care mi-o primesc pentru ce?Pentru un fel de a fi,pentru un fel de a gandi,de a trai ,de a simti,de a pierde..Nu te mai vreau,vreau sa pleci indiferent cum ai venit,asa dezimvolt ca cel de care m-am indragostit candva,la fel de nesigur ca lacrimile cazute pe obrazul meu,la fel de dur,la fel de impunator,la fel de gol..gol de sentimente,de dorinte,de tot ce se poate numi simtire si dragoste,de tot ce inseamna bucuria si fericirea,de tot ce nu ai avut parte pana acum,dar un lucru te rog,nu te mai intoarce!

Au devenit doi oameni rai..

Au devenit doi oameni rai..si nici nu am apucat sa le cunosc cu adevarat bunatatea,nu imi pot imagina bunatatea lor,sunt reci si rai.Viata i-a facut asa,dar viata nu ii va readuce la bunatatea lor,asa vor ramane mereu...doi oameni care si-au pierdut iubirea,doi oameni separati,cu familile lor...doi oameni tristi si materialisti...doi oameni care si-au furat singuri tot ce au iubit si au apreciat odata...